De-a lungul istoriei, sarea nu a fost doar un condiment, ci si o moneda de schimb, un agent conservant si un simbol cultural. In epoci trecute, accesul la sare era un indicator al puterii si prosperitatii, nu de putine ori avand un rol crucial in razboaie si in construirea imperiilor. Acest mineral, prezent sub diverse forme – sarea de masa, sarea de mare, sarea de Himalaya etc. – a fost mereu in centrul dezbaterilor in ceea ce priveste calitatile nutritionale. Studiile moderne au evidentiat legatura dintre consumul excesiv de sare si diverse afectiuni, in special hipertensiunea arteriala, bolile de inima si accidentele vasculare cerebrale. Aceasta preocupare a dus la recomandari globale pentru reducerea consumului de sare in dieta zilnica.In ultimii ani, sarea de mare a castigat popularitate ca o alternativa mai „naturala” si potential mai sanatoasa fata de sarea de masa rafinata. Dar cu ce este diferita sarea de mare de cea obisnuita? Pe langa componentul principal – clorura de sodiu – sarea de mare contine un spectru larg de alte minerale, cum ar fi magneziul, potasiul, calciul si, uneori, chiar oligoelemente (zincul si fierul). Desi sunt prezente in cantitati mici, aceste minerale ii confera sarii de mare o textura si un gust diferite fata de sarea de masa. De exemplu, magneziul contribuie la un gust usor amarui, iar calciul si potasiul pot influenta textura cristalelor de sare.Un alt aspect interesant al sarii de mare este diversitatea. De exemplu, sarea de mare din Marea Mediterana are o compozitie diferita fata de cea colectata din Oceanul Atlantic (sare celtica de mare) sau din marile din apropierea coastei asiatice. Extractia sarii de mare este un proces natural, care implica colectarea apei de mare in bazine sau lagune, unde este lasata sa se evapore sub actiunea soarelui si a vantului, timp de cateva zile sau cateva luni, in functie de conditiile climatice si de metoda folosita. In urma evaporarii raman cristalele de sare, care sunt mai apoi colectate manual sau mecanic, mai putin invaziva si mai ecologica decat metodele de extractie a sarii de masa, care implica exploatarea miniera si procese de rafinare intensiva. Sarea de mare este recunoscuta pentru continutul variat de minerale, care includ, dar nu se limiteaza, la magneziu, calciu, potasiu, zinc, fier si cupru si seleniu. Magneziul este un mineral esential pentru sanatatea oaselor, functionarea corecta a muschilor si mentinerea nivelurilor normale de zahar din sange. Este, de asemenea, cunoscut pentru rolul sau in reducerea stresului si imbunatatirea calitatii somnului. Calciul, un alt mineral prezent in sarea de mare, este vital pentru oase si dinti puternici, dar si pentru functionarea adecvata a sistemului nervos si a muschilor. Consumul de sare de mare poate oferi o contributie, desi modesta, la aportul zilnic recomandat de calciu.Potasiul joaca un rol crucial in mentinerea sanatatii cardiovasculare si in echilibrarea efectelor negative ale sodiului asupra tensiunii arteriale. Desi sarea de mare nu este o sursa primara de potasiu, prezenta acestui mineral in compozitie contribuie la echilibrarea raportului sodiu/potasiu in dieta.Zincul, fierul, cuprul si seleniul joaca roluri esentiale in numeroase procese biologice – functionarea sistemului imunitar, in sinteza ADN-ului si in protectia impotriva stresului oxidativ. Desi prezenta acestor minerale in sarea de mare este minora, acestea contribuie la diversificarea surselor de minerale din dieta zilnica. Iodul este un element esential pentru sanatatea umana, vital pentru functionarea corespunzatoare a glandei tiroide, care regleaza metabolismul si functia multor alte sisteme din corp. In multe parti ale lumii, sarea iodata a fost introdusa ca masura de sanatate publica pentru a combate deficienta de iod. Astfel, s-a reusit reducerea semnificativa a incidentei gusei si a altor afectiuni legate de carentele de iod. De cealalta parte, sarea de mare contine iod in mod natural, dar cantitatile sunt variabile si semnificativ mai scazute decat sarea iodata. Acest lucru este cauzat de metodele de extractie si purificare, dar si sursele de apa de mare folosite. Astfel, persoanele care se bazeaza exclusiv pe sarea de mare pentru consumul lor de sare sunt mai expuse riscului unei deficiente de iod, in special daca dieta lor nu include alte surse.In cazul persoanelor care consuma regulat alimente bogate in iod (fructe de mare, alge marine sau produse lactate), consumul sarii de mare nu prezinta riscuri. Insa, pentru cei care nu au un aport regulat de iod din alte surse, sarea iodata ramane optiunea sigura si eficienta.Compozitia chimica si extractia sarii de mare
Ce beneficii aduce consumul de sare de mare?
Sarea de mare versus sarea iodata – consideratii nutritionale
Este sarea de mare o varianta mai sanatoasa?
22
dec.